Cu cât înaintezi în vârstă, fericirea se redefinește de la an la an. Cu cât observi mai mult din ce ai, în comparație cu alții, cu atât e mai puțin necesar să ți se întâmple ceva spectaculos, pentru a te declara fericit sau norocos, împlinit sau mulțumit. Azi sunt fericită că mama mă strigă să-mi spună încântată că a făcut sarmale. Nu sunt bucuroasă că am sarmale, sunt fericită că o am pe ea, aici. Nici nu am poftă de sarmale, am chef să o aud pe ea, reală, nu la telefon, nu în amintiri. Sunt bucuroasă că mă cheamă tata să îl învăț cum să umble pe Facebook, că am șansa să-l învăț și eu ceva, pe lângă câte m-a învățat el. Și l-a făcut pentru mine… să mă aibă peste tot. Încă învăț. Încă îi am. Nu știu cui să mulțumesc, dar mă voi strădui să îi merit până la final…